0 Timp.

Nu mai suport oamenii care traiesc pentru supeficialul din celalalt, care isi consuma unul celuilalt coaja, se implica in suprafata si se complac in rasete si zambete de care isi aduc aminte, caci ce traiesc ei sunt post-stari de bine. Dar bineinteles, asta ne sta in fire. Nu traim decat emotiile momentului trecut, avem doar ce am avut, nu putem prinde ce suntem, fiind ocupati cu ce am fost. Abia astept sa se termine timpul, fizicienii cel putin or sa fie total dati peste cap. Probabil or sa-si piarda slujbele, n-ar mai fi buni de nimic... la fel ca si ceasornicarii, fabricile de ceasuri, o sa fie daramat big ben-ul. In fine, orice schimbare are si partile ei rele, dar revenind la oamenii de la inceput, voiam sa spun ca oamenii astia alearga in conversatii, cu toate ca iti par ca stau. Cand eram mica si-mi zicea maica-mea ca 'flenduresc' cartile, imediat imi imaginam un clovn care ia o carte si o foarfeca si in cinci secunde face din cartea aia o gramada de animalute de hartie, fetite care se tin de mana, evantaie, ghirlande de flori, spirale care atarna dintre coperti. Asa imi trec mie orele in compania oamenilor clovni. Vorbim hahaha radem zambim nu mai stim ce sa zicem? discutam despre vreme. mai tii minte cine era ala? azi? da? nu? vrei? acum acum acum. Sincer, ce inseamna pentru tine... acum? Abtine-te din ras pentru momentul prezent te rog, nu ti-am vazut buzele drepte de ani de zile. Ramai in el. Asa inveti sa nu mai flenduresti.

Eh, vezi? As putea foarte simplu sa am discutia asta cu oamenii clovni pentru ca ei sunt cu siguranta niste oameni foarte simtiti si destepti si ar intelege... s-ar schimba sau macar s-ar stradui. Dar de ce as vrea sa omor singura cale de scapare? De ce as trezi oamenii care pana si in stare de latenta accelereaza timpul? Joaca-te cu el. Nu e decat un ghem, care in curand o sa se termine, nu o sa mai fie El. Ghemul. Jucati-va cu el si aduceti-mi nimicul ce va ramane. Uneori, ma multumesc cu foarte putin.

Vezi? Alearga.

Mi se zbate ochiul stang de vreo douazeci de minute si din cate stiu e un semn bun, daca nu ii spui nimanui. Chiar cred in tampeniile astea de superstitii tocmai pentru ca viata mi-a aratat cum cele mai importante lucruri in viata atarna de ate subtiri. Si spun 'atarna' pentru ca asa vrea retina mea sa le vada si asa vrea creierul meu sa le prelucreze; intamplarile, gandurile, deciziile nu stau. Nu sunt niste cuburi care stau pur si simplu si nu le sufla vantul, nu sunt scaune, cladirii, trepiede sau niste buturugi care se aseaza si stau. Vietile mele atarna pe langa mine si cand una se lasa in jos, alta urca, daca ceva se rupe, ceva apare in locul gol, sunt nehotarate. Uite, eu sunt nehotarata, poate am nevoie de o terapie si-o voce care sa-mi faca ordine in sifonier. De ce sa fii nehotarata, esti nebuna? Nu stii ce vrei? Am invatat, da. Azi stiu sa iubesc ce nu imi place, stiu cum sa nu imi displaca, mi-e bine si asa, si asa. Imi convine totul. Vrei sa ne certam? Haide. Oricum, e bine, oricum ajungem tot acolo, mi-e acelasi lucru 'cu' sau 'fara'. Maica-mea m-a invatat. E vechea poveste cu 'vino jos si curata si tu cartofii astia sa facem piure'. Asa am ajuns sa-mi placa sa curat cartofi, am invatat sa nu mai sterg minusurile, ci doar sa mai trag o linie verticala peste, sa fac un plus. Am exagerat un pic, bineinteles, am trecut de pragul limita al dragostei de urat, de discomfort, de stres si deranj asa ca am ajuns sa cred ca oricum mi-e bine. O doamne. Asta cred ca inseamna ca nu traiesc... ma tine intr-o singura directie, sunt mereu pe aceeasi unda, in acelasi timp perpetuu, organizat de mine insami. Imi place orice, nu ma deranjeaza nimic. Astea sunt cuvinte de om fara coloana vertebrala, ma fraieresc, sunt camatarul creierului meu si cred ca am ajuns experimentul meu. Nu am cum sa ies din starea asta, mi-e bine asa. Sunt la mijloc oricum, nu e nimic rau. Sunt doar un om mega mediocru. Sunt la 0, la nivelul ochiului. N-am cautat niciodata echilibru, DAR am ajuns la el? Desprinde din capul tau ceea ce vrei.

let go.

every 'k' is

cacat

Culoarea mea preferata, daca ar fi sa aleg dintr-un spectru cald, ar fi rosu inchis, iar dintr-unul rece, ar fi bleumarin. Curios ca as alege albul peste negru, galbenul peste verde si maroul peste portocaliu. Probabil la fel cum as alege sa merg pe o strada goala decat pe una plina. Sau poate cum as alege sa nu mai aud aceleasi lucruri de doua ori peste a auzi un lucru odata. Cand aud acelasi lucru de trei ori e ca si cum m-as imbraca in verde.

Dar poate ca n-ai inteles.

Alături de impulsurile de a-mi închide ochii
Stai tu
Acoperit de pleoape
Şi gene-
Umbrele de soare
Căci te clătesc in fiecare mililitru
De ploaie pe care ţi-l absoarbe pielea
Ce-ţi uneşte oasele
În acelaşi sac pe care-l trânteşti în pat
În fiecare seară
Şi care-apasă
Pe urmele mele, goluri pe care ştiu
Să le las dinadins
Pentru ca dimineaţa să pot verifica suplementele sau ceea ce aş putea păstra din noaptea de-acum două zile.

intre ghilimele II

"7.ne place sa traim in ziua de ieri sau ne roade curiozitatea sa aflam oare ce se va intampla maine si usor uitam ca traim in prezent. nu facem nimic si ne place sa stagnam in curiozitatea puerila a intrebarilor de viitor. noi nu stim sa inotam dar ne aruncam de fiecare data in cele mai mari valuri si habar nu avem cum sa iesim la suprafata. suntem prinsi pe fundul oceanului de curenti de constiinte infantile intrebandu-ne oare cine vine sa ne ajute? Nimeni. Curand, ne dam seama si incercam sa ne obisnuim cu apa din ce in ce mai rece, incercam sa ne facem una cu ea , sa o invatam si sa inotam iar curand o sa ne creasca solzi pe spate pentru ca pana la urma urmei suntem toti niste pesti, niste pesti
care nu stiu sa inoate." - scris de un suflet frumos, caruia ii multumesc.

Prima poezie despre pisica mea.

Ştiam dinainte c-am să vin aici să scriu
Pentru că în ultima jumătate de oră am stat într-o cadă micuţa,
Cât să-mi întind picioarele, gândindu-mă la pisica

În care-mi sintetizez răul şi
În care am casa, ca o ancoră, în care plâng să o acopăr şi să nu plece.

Pisica asta nu e nimeni altcineva înafară de pisica

Pe care mi-am lăsat urmele şi
Pe care-mi cresc păienjenii ce-şi fac case într-o ancoră veche, ruginită
de sarea ochilor
mei, azi.

Poţi să te-neci în ei, paradoxal, ca-n Marea Moartă, unde si ancorele se ridică.

intre ghilimele I

''mi-ai zis sa-mi iau o foaie de hartie si un creion ascutit si sa-mi desenez viata, eu o desenez prin cuvinte mari si caligrafice pentru ca viata mea este o arta,eu asa cred, o arta a psihogramei. iti dau 2 secunde, 2 secunde din viata mea, sa simti ce simt eu, 2 secunde in mine, uita-te prin ochii mei si descopera-mi lumea, inoata-mi prin ganduri si descopera-mi mintea dar te vei ineca si vei cadea precum un bolovan spre fundul marii.o sa fii bolovanul care s-a inecat in marea gandirii. te vei ineca si te vei confrunta cu destramarea progresiva a functiilor psihice. un bolovan, o pietricica si in cele din urma simplul nisip de pe fundul apei. doar 2 secunde. da-mi 2 secunde si iti arat cine sunt. ai 2 secunde ?





mefienta
miso
pedie
conti
onal
hiperprosexie
itrovers
unei
gnozie
gesta
tim
sfeto
behaviori
aud
sinposii


Nu baga de seama cuvintele astea, si treci mai jos...











iti dai seama ca ce-am scris e o strengãrie, o posovaicã si o prujã, o soadã, o salma, o zgoadã, o mare ghidusie. sper sa te prinzi


| | - adica si mai jos nu exista zgoade.
\ / \ /















m-am nascut intr-o lume plina de focuri, gata sa arda pe oricine, am vrut putina racoare si m-am indragostit de o adiere de vant care nu stiu cand se va opri.
iar cand nu vei mai adia, ma voi topi, si voi muri


eu asa te-am visat! erai un vant care-mi adia prin inima

si asta nu e zgoada. ''

aye

Unu

Mi-ar fi placut sa fac mai multe drumuri cu autobuzul, imi place sa imi las ochii liberi prin geamul aburit, sa ma uit la sirenele salvarilor. Nu ca mi-ar placea ploaia, sau vremea urata, dar oamenii dezvolta niste reactii tare ciudate pe timpul ploii. Am vazut un om care isi scutura umbrela inainte sa intre in autobuz, inchizand-o si deschizand-o si dupa cateva scheme a rupt-o.
Am observat ca am o oarecare retinere fata de oamenii cu o tigara in gura, exact ca o fetita de unspe ani rusinata de gandul ca ar atinge un penis, un fel de sentiment de inferioritate uitandu-ma la ei cum scot fumul pe nas, si trag din scrumul ala pana la filtru si-l modeleaza dupa degetele lor, iar eu n-am nicio tigara si totusi nu pot sa le cer. Fumul ala ii face implacabili, ma simt ca si cum le-as fi gresit cu ceva sau le-as cere mult prea mult printr-o tigara.. Esti nebuna? Si ce minte.. Daca nu iti plac de ce ii analizezi?

Am crezut ca erau pestii oameni, dar mi-am dat seama ca oamenii sunt pesti.. cu toate astea, azi nu m-ar crede nimeni si oamenii nu stiu ca de fapt nu exista maine. Dar nici asta n-ar crede.

Daca te chinui sa uiti, pierzi farmecul memoriei, exact ca atunci cand inveti sa-ti controlezi ticurile, numai ca atunci iei. Cand uiti, sa stii ca n-ai sters, doar ai pus un servetel peste.

Maine zambim?

cauta melodia

Bineinteles fetelor, m-am maturizat. Stiu cat rimel sa folosesc pe zi si cat pe noapte. M-am invatat sa nu ma mai frec la ochi si sa ma sterg sub pleoapa, pentru ca mereu imi cade rimel si imi face niste ochi de vaca.
Deranjantele stereotipuri, tipuri de prejudecata prea judecata, prost judecate si gandurile din partea stanga imi spun ce rochie este prea eleganta pentru ora doua sau daca parfumul asta este gretos pentru vremea de afara.
In seara asta o sa fie ploaie de meteoriti, o sa ma imbrac cu cele mai bune haine, o sa-mi iau o cutie de bere si-o sa ma sui pe acoperis. Ce bine ca stau inafara Bucurestiului !

vrei?

As putea sa te invat sa pui lumina intr-o pozitie, in care ochii ti-ar iesi verzi in poze. Te-as invata sa recunosti constelatiile pe cer de iarna si sa iti imaginezi cu ochii inchisi o semi sfera din puncte albe si negre intr-o miscare haotica, invartindu-se in sensul acelor de ceasornic, venind spre tine si tu sa crezi ca este Dumnezeu. As putea sa te invat sa bagi cinci pachete de orbit pentru copii in gura si sa faci prajituri cu piersici in tigai zepter si sa mergi pe tocuri, sa desfaci portjartiere si sutiene si sa le pui la loc. Si mi-as da tot timpul meu sa-ti ocup tie timpul. Poate ca nu stiu cine esti, dar sigur stiu cine vrei sa fii. Exact cine vreau eu.

Esti pe pata unui soare rupt. Dar ti-as purta ochii negri.



daca...

ti-ai da cuvantul tau de iepuras.

ce m-a facut sa tac?

Nici eu nu ma cred.

Fulgii astia de primavara din aer imi provoaca tuse.
Hai sa fac o glumita.
Stand in fata monitorului cu tub, tastaturii lg de doi lei,mouseului meu fara pad, pungii de covrigi desfacute de duminica, difuzorului de la foehn, aparatului de fotografiat, telefonului pe cosmote si teancului de hartii patrate... si uitandu-ma spre geam din cand in cand sa ma uit la vecinul meu in bucatarie... mi-a venit o idee.




Am sa incep sa caut, sa trag dupa mine, sa nu cred, sa caut, sa nu ma atinga. Hai ca vin, astazi nu am 8 ore sa astept hahahahaahahhahaahahahahhahahahahahahhahahahahahahahhahahahahahaha

astazi n-am decat OPT ORE si-am chef sa fac orice.













































Ai asteptat destul, fa-ti bagajele scumpete. hahahhhhhhhhhhhhha !
88888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888


o eternitate jnebun

Ideatic

______________________Continua idealizare a spatiului in care ___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________te afli._______________________________________Oricand, acum. __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ _______________________________________________________Cum ________________________________________________creierul tau ejaculeaza utopii, _____perfectiuni, iti vin idei?
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________Aivenit?_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Acum
sunt blocata intr-o ideatie, ideal ar fi sa-mi vii.









___________________________________Pe mine, ca o manusa chirurgicala._________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________Cum?__________________________.
_
_
_

..te roG

. gravitatea cade, peretii se urca pe mine, spune-i ca tu stii totuL
.mai bine va zic bancurI

acum

Ma sperie certitudinea. Ma sperie sa stiu ce urmeaza, sa stiu ca am dreptate.



Creez tornade in cestile cu cafea, ma mir si ma uit pe geam

Invarte-ma.

Cel mai frumos e sa stii sa combini parfumuri scumpe, fato, deci umpleti incheieturile de vise si lasa foarfecele sa-ti curga din par, sa-ti curga pe umeri, n-ai fost mai nimic. Si deodata ti-ai spart corpul in universuri, ca daca nici norii nu poti sa-i simti de ce sa-ti mai intinzi mainile? Apuca-ti fiecare suvita de par si trage-ti capul in jos, pana ajunge intre genunchi, fa-te una cu praful, plamanii tai functioneaza pe praf. Esti praf, chiar si stiintific vorbind pentru ca in clasa a patra am citit intr-o revista ca in camera TA, praful este constituit 90% din piele umana.
Cu totii ne tratam pentru acea boala ireala si inexistenta.


Perpetuu, esti perpetuu.


Unde iti e minteeeaaaaaaaaa??? Ti-ai prins-o in usa, am uitat, memoria mea scurta pe care nu am sa o uit niciodata. Dezbraca-te, intinde-te pe masa, lasa-ma sa te consult, ai multe de zis, am multe de ascultat, nu ai nimic de zis? Vorbesc eu.


Deci vorbesc eu acum. Multora le iese prin piele, tie iti creste in suflet. Vorbesc de tumori, da, tu chiar mori.
Parfum, frumoaso, parfumul vindeca tot.

Reflectător

Ce spune cand nu are nimic de spus?
Ce spune cand creierul ei este agatat in copaci si in spatele ochilor e un gol imens si curat? Hipotalamusul ei prefera nucii, prefera merii si caisii. Ea doar priveste cum se scurge pe crengile lor si pastreaza in ochi, nu lasa nimic sa ajunga in vidul ce-i umple cutia craniana. Imaginile se aduna ca firele de nisip pe cearsaf.
Cand are atat de multe de zis, ce zice? Isi imagineaza ca in jurul ei e apa, isi impreuneaza mainile si aduna apa, apoi si le rasfrange prin par. Incepe sa friga si sa vrea, se uita in sus si se gandeste: "As vrea sa fie cineva in lumea asta care sa ma vada ca o proiectie ortogonala, de sus, sa ma priveasca din crestetul capului, sa-mi vada doar nasul si picioarele atunci cand merg".
Ea intotdeauna a avut imagini. Imaginea unui baiat, imaginea unui pantof, imaginea unei prietene, imaginea unei ferestre, imaginea unei idei si a unor cuvinte.
Cartile i-au explicat prea tarziu, sfaturile nu au fost decat incompetenta de a o ajuta.
Renasterea sinelui, revederea trecutului, recreerea lui, refractarea asupra a ceea ce va urma o fac sa realizeze refutabilitatea realitatii.
"Proportionalitatea perfecta a vietii este reprehensibila. Respira. Re-respira."

Imaginile ii refulau pe retina. Reda imagini. Facea imaginatie.

Indiscutii

Matematica este curva care isi deschide parantezele pentru necunoscute.

Clar

Totul se face clar intr-o secunda. Daca dureaza mai mult, inseamna ca e clar ca nu se face clar. Daca nu se pierde totul intr-o secunda, e clar ca a mai ramas ceva, deci daca dureaza fix o secunda s-a pierdut totul. Adica s-a clarificat. Daca al tau e la mii de kilometrii departare, e clar ca nu e el, iar daca ar fi fost aici, ar fi meritat sa clarifici, adica era el. La fel cum e cu ea: daca ar fi ea, nu i-ai face asta, asa ca nu e ea. Deci e clar.

Sunt lucruri pe care nu jur sa nu le spun niciodata, special pentru a nu le spune. Eu versus Mine.

Azi citeste: http://sorrythativebecomesuchamonster.wordpress.com

Ea nu-si da seama.

Imi frig ochii.
M-ai asimilat, tarfa.

De cate ori am zambit? De cate ori zambesc?

Ti se pare.

Imi arat dintii, ne plac dintii nostrii. repet. repet. repet. Nu stiu ce e cu cuvintele astea azi, dar imi vine sa le repet, sa le zic intruna.

N-ai voie sa faci asta. Nu ai voie sa iei din mine.