eu am chef.

ca sa stii..

sâmbătă, octombrie 24, 2009

Vezi? Alearga.


Mi se zbate ochiul stang de vreo douazeci de minute si din cate stiu e un semn bun, daca nu ii spui nimanui. Chiar cred in tampeniile astea de superstitii tocmai pentru ca viata mi-a aratat cum cele mai importante lucruri in viata atarna de ate subtiri. Si spun 'atarna' pentru ca asa vrea retina mea sa le vada si asa vrea creierul meu sa le prelucreze; intamplarile, gandurile, deciziile nu stau. Nu sunt niste cuburi care stau pur si simplu si nu le sufla vantul, nu sunt scaune, cladirii, trepiede sau niste buturugi care se aseaza si stau. Vietile mele atarna pe langa mine si cand una se lasa in jos, alta urca, daca ceva se rupe, ceva apare in locul gol, sunt nehotarate. Uite, eu sunt nehotarata, poate am nevoie de o terapie si-o voce care sa-mi faca ordine in sifonier. De ce sa fii nehotarata, esti nebuna? Nu stii ce vrei? Am invatat, da. Azi stiu sa iubesc ce nu imi place, stiu cum sa nu imi displaca, mi-e bine si asa, si asa. Imi convine totul. Vrei sa ne certam? Haide. Oricum, e bine, oricum ajungem tot acolo, mi-e acelasi lucru 'cu' sau 'fara'. Maica-mea m-a invatat. E vechea poveste cu 'vino jos si curata si tu cartofii astia sa facem piure'. Asa am ajuns sa-mi placa sa curat cartofi, am invatat sa nu mai sterg minusurile, ci doar sa mai trag o linie verticala peste, sa fac un plus. Am exagerat un pic, bineinteles, am trecut de pragul limita al dragostei de urat, de discomfort, de stres si deranj asa ca am ajuns sa cred ca oricum mi-e bine. O doamne. Asta cred ca inseamna ca nu traiesc... ma tine intr-o singura directie, sunt mereu pe aceeasi unda, in acelasi timp perpetuu, organizat de mine insami. Imi place orice, nu ma deranjeaza nimic. Astea sunt cuvinte de om fara coloana vertebrala, ma fraieresc, sunt camatarul creierului meu si cred ca am ajuns experimentul meu. Nu am cum sa ies din starea asta, mi-e bine asa. Sunt la mijloc oricum, nu e nimic rau. Sunt doar un om mega mediocru. Sunt la 0, la nivelul ochiului. N-am cautat niciodata echilibru, DAR am ajuns la el? Desprinde din capul tau ceea ce vrei.

4 comentarii:

miruna spunea...

ba ce frumos.

ma mai cheama si maria. spunea...

frumos si frustrat. mersi frumos domnisoara.

Anonim spunea...

daca ai ajuns la echilibru,profita de el.
multi se zbat sa ajunga la el si..mor

mult succes, la a ti descoperi prioritatile si la a lasa deoparte compromisurile exagerate

Mihai Adam spunea...

Mega mediocru...iti spui asta zilnic in oglinda de teama sa nu descopere cineva ca eshti fata desteapta?...cat despre superstitii?...nu exista...sunt asocieri voluntare mostenite pe linie de familie. Spasmul muscular nu are nimic de a face cu ceva bine sau rau...este un spasm muscular...involuntar...love the writing...daca asa arv scrie un mega mediocru lumea ar avea masti mai frumoase...