Acum e un trend. Trendu oamenilor culti, care se duc pe tnb sa citeasca Balzac, care se apuca sa citeasca carti de filozofie, care fac intruniri pe tema "Cum pot fi fericit?", care sunt oameni in toata firea si duminica, in loc sa si-o traga sau sa bea cafea acasa ei vin la cursuri de "Cum sa fiu fericit?".
Oamenilor ratati, viata trece pe langa voi. Pe langa.
Exista oare un manual care te invata cum sa fii fericit? Exista, da. Dar ganditi-va ca cel care l-a scris este si mai ratat decat voi.
De ce trebuie sa te gandesti cum sa fii fericit? De ce nu poti sa iti traiesti dracu viata si sa nu mai filozofezi? Duminica asta, ce am invatat eu de la o tipa cu un job stabil si facultatea de psihologie facuta este ca tu trebuie sa te schimbi in primul rand, dupa cei din jurul tau, pentru ca asa o sa fii fericit. Pai asta te-au invatat aia la facultate mai proasto? (ma scuzati ca sunt putin vulgara, dar este chiar necesar) Daca stiam ca vrei sa fii o floarea soarelui tembela, o molusca fara coloana vertebrala, un creier spalat subordonat chiar celor mai prosti decat tine dar cu un gram de viclenie in plus, iti elaboram aceasta teorie in 5 minute, nu in nu stiu cati ani de facultate si nu stiu cate carti de filozofie pseudo-orientala ai citit tu. Si nici nu iti ceream niciun ban pe teoria formulei fundamentale dupa care iti ghidezi tu cacatul tau de viata inexistent, pentru ca la cati prosti sunt in lumea asta, tu sau alti 4327865873645 de prosti probabil nu ati face nicio diferenta. Ce a invatat ea? Ca daca lu Vasile ii place ciocolata si tie vanilia, ca sa te simti tu mai bine trebuie sa iti placa neaparat ciocolata. Pai atunci nu se merge pe ideea ca eu vreau ca proasta asta despre care tot vorbesc sa isi puna venele pe sina de tramvai, iar ea nu vrea si este nefericita. Pai ca sa fii tu fericita mai culto adapteaza-te la situatie si asculta-mi povata. Pune-ti vene-le pe sina de tramvai si tu o sa mori fericita ca ai fost indrumata de marele Ghandi spre fericirea absoluta, iar eu macar nu o mai dau de tine niciodata.


Asa ca vesti de post scriptum din ultimele zile:
-a plecat Taitel-cainele urs.
-am gasit in curte un papagal.
-oamenii mint destul de mult.
-a venit maria.
-astazi sunt de serviciu pe scoala si dau si mid-ul.
-momentan nu stiu cu ce sa ma imbrac.
- nu mai merg niciodata la niste cursuri de psihologie.
- va sfatuiesc sa cititi kafka-procesul si sa nu va atacati ca mine cand dati de vreun prost iremediabil ca nu va merita nici nervii.
-sa nu cautati fericirea. fericirea se gaseste numai atunci cand nu o cauti.



Astept comentariile voastre care stiu ca vor fi de genul: "Esti o inadaptata ! De ce nu respecti parerile si principiile de viata ale altora? etc bla bla etc"
Raspunsul universal pentru aceste comentarii va fi: "Deaia !"

.

.






.

În fraza Timpului oamenii se inserează ca nişte virgule, pe când tu, ca s-o opreşti, ai încremenit ca un punct.


.






.
.





.




.


.

Asa suna o bataie intre roxana si fratele ei:

andrei: catapultaaaa

andrei: catapultaaaaa

roxana: nu cu hainele boule ca le-am impachetat!

andrei: handicapato mai impacheteaza-le o data.

andrei: ahahah nu la beregata! aaaaa gataaa gataaaa!

andrei: handicapato!

andrei: ahhohoohoo coa..

roxana: ce?

andrei: co...

roxana: ce?

andrei: coco !

andrei:au

roxana: mhhmhihi uita-te la camera

andrei:au! ahahhihihi ! gata ! gata roxana! au picioru !

andrei: daca iti dau una faci ca trenu, idioato, lasa-ma-n pace !

andrei: leave me alone

andrei: cacu-ma pe tine

roxana: ce?

andrei: cacu-ma pe tine

andrei: na idioato ! caca-m-as pe tine de idioata !

roxana: stai sa vezi acuma ce-ti fac, prostule

andrei: DA' LASA-MA ODATA IN PACE CA MA ENERVEZI LA CULME ! CINE ESTI TU DE MA FOTOGRAFIEZI PE MINE IDIOATO?

andrei: IA LASA-MA-N PACE SA FAC EU SNOAVA !

Vreau sa fac un parfum din mirosul de azi al parului meu.

Azi.

M-am hotarat ca in fiecare zi sa respir pentru cineva.

Azi am respirat pentru baiatul frumos din maxi taxi.

Baiatul cu ochii albastrii care cum coboara isi aprinde disperat o tigara si o fumeaza pana ajunge la metrou.

[asculta citizen cope-pablo picasso (vic m-a invatat)]

Johnny.

Azi mi-am adus aminte de o gramada de chestii.
Mi-am adus aminte de Johnny.
In fiecare seara ieseam cu Petru afara si, pentru ca ne era rusine sa sunam la interfon sa vorbim cu mama lu Johnny, ii aruncam cu pietre in geam si el cobora.
Era chiar funny, dar nu l-am mai vazut de doi ani, cand imediat dupa capacitate m-am dus la Petru si la Johnny si am stat pe un morman de pamant si am ras.
E chiar trist, pentru ca imi placea sa ma joc fata-scunselea la ora 1 si sa mancam snitzelele Dianei. Tot la ora 1.
Nu l-am vazut pe Johnny de doi ani. Era brunet.


Mi-e dor de el.