Anatomie a tot ce-i important

Anatomia unui suflet se efectueaza incepand de la piele. Invelisul dezvelit al sufletului. Durere bruta, senzatie, caldura, un plastic ce te sufoca si te limiteaza. Raspunsul atingerii: un tremur idiot.

Doua scobituri acoperite cu oglinzi reflecta materialismul gretos ce te inconjoara. Privesc disperate, lacrimeaza apa de mare.

Buzele sunt jeleuri.

Constiinta este desfraul gandurilor, libertatea absoluta, cerul si paradisul.

Este camara incuiata a carei cheie e ascunsa sub pres... sub pielea ta aspra.

In propria ta constiinta iti gasesc dorintele si reactiile tale sincere. Gasesc ce visezi si te vad pe tine.

sufletul... e aburul de o oala in care se fierbe porumb.

Intensitatea senzatiei creste cu logaritmul zecimal al intensitatii stimulului. (Legea Weber-Fehner)

" Sa traversezi noaptea, inseamna sa-i iesi in intampinare mortii. Sa mori, nu in prezent, ci in viitor, sa traiesti ca un mort viu. Cel ce traverseaza noaptea se intalneste cu moartea, cu ce e dincolo de moarte, supravietuirea prin vid. Cel care traverseaza noaptea se teme, lupta, se framanta, trece probe de rezistenta, se afla intr-o stare permanenta de provocare. Tot ce poate el exprima este o miscare anacronica, anonima.

A fi tu, a fi altcineva, a fi tu transformat in altcineva, a fi altcineva si totodata tu. dar daca nu esti totusi tu si esti celalalt sau invers?




Noapte. Intens.