Suntem. Atat.

Am putea sa incepem cu intrebarea "Cine sunt?" si am putea continua cu intrebarea suplimentara "Da, dar cine sunt Eu - Eu care sunt constient de acel Eu?". Constiinta este totul?

Nu ne putem depasi.

Lumea in care traim este in mare masura construita de noi pe plan mental si, in ciuda cunostintelor noastre despre lumea exterioara, nu ne putem depasi.



Va trebui ca in final sa acceptam totala relativitate a experientei umane, a vietii.





Raspunsurile definitive pe care le cautam (si unii dintre noi cred ca le-au gasit deja) pur si simplu nu exista. Nu exista decat intrebari. Nimic nu e sigur. Nimic nu e fix, imuabil.





Oamenii care detin raspunsurile nu stiu sa puna intrebari.



Trebuie sa renuntam la incercarea obsesiva de a divide universul in bine si in rau, in ceea ce acceptam si ceea ce respingem, intre "este" si "ar trebui sa fie", intre "noi" si "ei".
Ce incoerent.
Hai sa zburam de la 8.

oua ochiuri cu ulei bunica in tefal.

Prima mea experienta culinara a fost la varsta de 12-13 ani. Cand am facut sandwich-uri cu salam de sibiu. A doua experienta culinara s-a intamplat peste 3 ani...

in dimineata zilei de 15 decembrie imi era o foame de eram in stare sa ling si varul de pe pereti. eram singura acasa si intrasem un pic in panica si ma gandeam ca o sa rabd de foame pana o sa vina careva. dar stomacul imi cerea oua prajite...am deschis frigiderul. m-am uitat la oua si mi-am dat seama ca nu stiu sa le prajesc. i-am dat mesaj roxanei dar nu a raspuns. l-am sunat pe taica-miu si mi-a spus reteta. parea atat de simplu...incat as fi putut praji ouale cu ochii inchisi.
scot tigaia Tefal( aia care are un cerc rosu in mijloc ) , pun ulei bunica si lovesc primul ou de tigaie. o parte din galbenus a cazut pe langa tigaie iar restul sa intins neuniform . parea o nava spatiala plina de o substanta galbena urat mirositoare. la al doilea ou mi-am propus sa nu dau gres. asa ca l-am batut de doua ori de tigaie si de data aceasta mi-a iesit un adevarat ou ochi. le-am savurat cu suc pe portocale si castraveti murati , caci era prea ireal ce facusem eu. le-am tinut prea mult si s-au cam ars dar eram atat de mandra de mine incat luni dimineata am povestit la jumatate din clasa de cum facusem eu 2 oua prajite.

peste cateva zile am vrut sa repet experienta. mai bine nu o faceam si mancam niste smantana expirata din frigider sau niste peste al carui miros ma trimitea direct cu capul in W.C., un sandwich cald ca in fiecare dimineata cand sunt singura acasa , sau mai bine niste oua prajiteeee. repet procedura cu uleiul bunica , cu lovirea oualor de tigaie , dar ascultand sfatul lu mamaie am pus un capac deasupra oualor si le-am lasat mult. mult prea mult pentru 2 oua amarate. cand am auzit bubuituri din bucatarie , m-am gandit la mancarea mea. pe care o facusem cu atata drag. cand am luat capacul de pe tigaie am fost stropita de ulei incins pe toata partea dreapta a mainii. si pe pijama. primul gand care mi-a trecut prin minte a fost sa-mi bag mana in apa, caci ma pisca atat de rau incat imi venea sa ma dau cu capul de pereti. agitatia mea a nelinistit-o si pe mamaie care intr-un final a adaugat : ,,Crezi ca petele astea o sa iasa cu Vanish?".

si eu mor de la cele 5 mici arsuri de ulei.

de atunci n-am mai experimentat nimic. sa gateasca mamaie de acum incolo...sau o sa raman la stadiul de sandwich-uri calde. ...

by Paula G.

hai sa ne gandim intens.

Desi pornim de la premisa ca noi observam lumea direct si obiectiv, de fapt, o vedem cum credem noi ca este. In realitate, intr-o mare masura, creierul nostru creeaza o lume a sa pe baza propriilor noastre perceptii senzoriale si nu putem sti niciodata daca lumea din afara si impresiile noastre interioare corespund intocmai. Rezultatul este ca noi experimentam nu lumea "de acolo", ci propriile noastre perceptii despre lumea "de acolo"-ceea ce face sa consideram conflictele noastre interioare ca provenind din exterior.

E ca si cum am trai intr-o alta lume din care nu putem scapa. Chiar daca este o creatie mentala, noi, care traim in mental, o luam drept realitate.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Universul ne pune la dispozitie un sistem feedback. orice facem aici "se reflecta acolo". Si practic, nu exista nici o diferenta intre "aici" si "acolo", de vreme ce singurul loc in care le putem experimenta pe ambele este "aici".

Indiferent daca ne place sau nu, constiinta umana va continua sa se dezvolte si sa evolueze. Fiind conceputi ca fiinte in miscare, legea existentei cere sa ne schimbam locul. Si, desi, "aici" poate parea mai confortabil decat "acolo", "acolo" este locul caruia ii apartinem in acel moment, chiar daca ajunsi acolo descoperim ca, in alte privinte, a devenit "aici".

Deci, sa lasam lucrurile sa-si urmeze cursul...