let go.

every 'k' is

cacat

Culoarea mea preferata, daca ar fi sa aleg dintr-un spectru cald, ar fi rosu inchis, iar dintr-unul rece, ar fi bleumarin. Curios ca as alege albul peste negru, galbenul peste verde si maroul peste portocaliu. Probabil la fel cum as alege sa merg pe o strada goala decat pe una plina. Sau poate cum as alege sa nu mai aud aceleasi lucruri de doua ori peste a auzi un lucru odata. Cand aud acelasi lucru de trei ori e ca si cum m-as imbraca in verde.

Dar poate ca n-ai inteles.

Alături de impulsurile de a-mi închide ochii
Stai tu
Acoperit de pleoape
Şi gene-
Umbrele de soare
Căci te clătesc in fiecare mililitru
De ploaie pe care ţi-l absoarbe pielea
Ce-ţi uneşte oasele
În acelaşi sac pe care-l trânteşti în pat
În fiecare seară
Şi care-apasă
Pe urmele mele, goluri pe care ştiu
Să le las dinadins
Pentru ca dimineaţa să pot verifica suplementele sau ceea ce aş putea păstra din noaptea de-acum două zile.

intre ghilimele II

"7.ne place sa traim in ziua de ieri sau ne roade curiozitatea sa aflam oare ce se va intampla maine si usor uitam ca traim in prezent. nu facem nimic si ne place sa stagnam in curiozitatea puerila a intrebarilor de viitor. noi nu stim sa inotam dar ne aruncam de fiecare data in cele mai mari valuri si habar nu avem cum sa iesim la suprafata. suntem prinsi pe fundul oceanului de curenti de constiinte infantile intrebandu-ne oare cine vine sa ne ajute? Nimeni. Curand, ne dam seama si incercam sa ne obisnuim cu apa din ce in ce mai rece, incercam sa ne facem una cu ea , sa o invatam si sa inotam iar curand o sa ne creasca solzi pe spate pentru ca pana la urma urmei suntem toti niste pesti, niste pesti
care nu stiu sa inoate." - scris de un suflet frumos, caruia ii multumesc.

Prima poezie despre pisica mea.

Ştiam dinainte c-am să vin aici să scriu
Pentru că în ultima jumătate de oră am stat într-o cadă micuţa,
Cât să-mi întind picioarele, gândindu-mă la pisica

În care-mi sintetizez răul şi
În care am casa, ca o ancoră, în care plâng să o acopăr şi să nu plece.

Pisica asta nu e nimeni altcineva înafară de pisica

Pe care mi-am lăsat urmele şi
Pe care-mi cresc păienjenii ce-şi fac case într-o ancoră veche, ruginită
de sarea ochilor
mei, azi.

Poţi să te-neci în ei, paradoxal, ca-n Marea Moartă, unde si ancorele se ridică.

intre ghilimele I

''mi-ai zis sa-mi iau o foaie de hartie si un creion ascutit si sa-mi desenez viata, eu o desenez prin cuvinte mari si caligrafice pentru ca viata mea este o arta,eu asa cred, o arta a psihogramei. iti dau 2 secunde, 2 secunde din viata mea, sa simti ce simt eu, 2 secunde in mine, uita-te prin ochii mei si descopera-mi lumea, inoata-mi prin ganduri si descopera-mi mintea dar te vei ineca si vei cadea precum un bolovan spre fundul marii.o sa fii bolovanul care s-a inecat in marea gandirii. te vei ineca si te vei confrunta cu destramarea progresiva a functiilor psihice. un bolovan, o pietricica si in cele din urma simplul nisip de pe fundul apei. doar 2 secunde. da-mi 2 secunde si iti arat cine sunt. ai 2 secunde ?





mefienta
miso
pedie
conti
onal
hiperprosexie
itrovers
unei
gnozie
gesta
tim
sfeto
behaviori
aud
sinposii


Nu baga de seama cuvintele astea, si treci mai jos...











iti dai seama ca ce-am scris e o strengãrie, o posovaicã si o prujã, o soadã, o salma, o zgoadã, o mare ghidusie. sper sa te prinzi


| | - adica si mai jos nu exista zgoade.
\ / \ /















m-am nascut intr-o lume plina de focuri, gata sa arda pe oricine, am vrut putina racoare si m-am indragostit de o adiere de vant care nu stiu cand se va opri.
iar cand nu vei mai adia, ma voi topi, si voi muri


eu asa te-am visat! erai un vant care-mi adia prin inima

si asta nu e zgoada. ''

aye

Unu

Mi-ar fi placut sa fac mai multe drumuri cu autobuzul, imi place sa imi las ochii liberi prin geamul aburit, sa ma uit la sirenele salvarilor. Nu ca mi-ar placea ploaia, sau vremea urata, dar oamenii dezvolta niste reactii tare ciudate pe timpul ploii. Am vazut un om care isi scutura umbrela inainte sa intre in autobuz, inchizand-o si deschizand-o si dupa cateva scheme a rupt-o.
Am observat ca am o oarecare retinere fata de oamenii cu o tigara in gura, exact ca o fetita de unspe ani rusinata de gandul ca ar atinge un penis, un fel de sentiment de inferioritate uitandu-ma la ei cum scot fumul pe nas, si trag din scrumul ala pana la filtru si-l modeleaza dupa degetele lor, iar eu n-am nicio tigara si totusi nu pot sa le cer. Fumul ala ii face implacabili, ma simt ca si cum le-as fi gresit cu ceva sau le-as cere mult prea mult printr-o tigara.. Esti nebuna? Si ce minte.. Daca nu iti plac de ce ii analizezi?

Am crezut ca erau pestii oameni, dar mi-am dat seama ca oamenii sunt pesti.. cu toate astea, azi nu m-ar crede nimeni si oamenii nu stiu ca de fapt nu exista maine. Dar nici asta n-ar crede.

Daca te chinui sa uiti, pierzi farmecul memoriei, exact ca atunci cand inveti sa-ti controlezi ticurile, numai ca atunci iei. Cand uiti, sa stii ca n-ai sters, doar ai pus un servetel peste.

Maine zambim?