Astazi a sunat la restaurantul din colt.
-As dori sa rezerv o masa de doua persoane, la ora nouasprezece si nouasprezece minute, in seara aceasta.
Si-a facut un dus, s-a imbracat cu o bluza ciocolatie, pantaloni maro, esarfa bej, pantofi maro.
O obsedata de culori.
Obsedata de frumos.
Obsedata de perfect.
Obsedata de privit.
Obsedata de .
Si-a dat cu tus maro. Fara fond de ten, ruj, rimel, fard, urme de lacrimi, urme de prejudecati, urme de regrete, urme.
Era in fata restaurantului la ora nouasprezece fix. Si ploua. Incet si calm si linistit. Dar fiecare picatura ce ii cadea pe umbrela neagra ii cadea pe creier, fiecare minut se masura in picaturi. In sunet de picaturi.
La nouasprezece si nouasprezece minute a intrat in restaurant si s-a asezat la masa.
Si-a proptit coatele pe masa si facea in gandul ei o analiza a celor din restaurant.Se mai uita la ceas din cand in cand.
Si-a comandat o cafea. Ii e frica sa stea acasa. Ii este frica sa aprinda televizorul. Nu poate sa doarma fara perna. Nu suporta pestele, iubeste pisicile. Nu ii sta bine parul niciodata. Nu are oglinzi pentru ca le-a spart pe toate. Este dezordonata, dar nu poate desena daca biroul nu este complet gol. Nici macar nu isi stie numarul de telefon. Nici nu are mai mult de 10 persoane in agenda. Are un nas mare si un semn din nastere si ii place sa citeasca horoscopul. Ii place sa intrebe lumea daca mandarinele miros la fel ca portocalele.
S-a facut ora douazeci si inca nu a venit. Ea nici nu a injurat, nici nu a trantit usile (cum i-ar sta in fire), nici nu spune nimic. Lasa banii de cafea langa chibritul de pe masa, ia chibritul si il baga in buzunar, iese, isi deschide umbrela. Nu se poate abtine sa nu se uite la ceas. Ora douazeci si douazeci de minute. Traverseaza strada. Se uita in urma. Intra in casa. Isi face o cafea.
Plange.
Nu am putut sa ma duc sa o vad. Nu am putut sa ii vad fata. Nu am vrut-o.
Noapte buna.
ma pot imparti in doua bucati: in eu si in ea. in ea si eu.
-As dori sa rezerv o masa de doua persoane, la ora nouasprezece si nouasprezece minute, in seara aceasta.
Si-a facut un dus, s-a imbracat cu o bluza ciocolatie, pantaloni maro, esarfa bej, pantofi maro.
O obsedata de culori.
Obsedata de frumos.
Obsedata de perfect.
Obsedata de privit.
Obsedata de .
Si-a dat cu tus maro. Fara fond de ten, ruj, rimel, fard, urme de lacrimi, urme de prejudecati, urme de regrete, urme.
Era in fata restaurantului la ora nouasprezece fix. Si ploua. Incet si calm si linistit. Dar fiecare picatura ce ii cadea pe umbrela neagra ii cadea pe creier, fiecare minut se masura in picaturi. In sunet de picaturi.
La nouasprezece si nouasprezece minute a intrat in restaurant si s-a asezat la masa.
Si-a proptit coatele pe masa si facea in gandul ei o analiza a celor din restaurant.Se mai uita la ceas din cand in cand.
Si-a comandat o cafea. Ii e frica sa stea acasa. Ii este frica sa aprinda televizorul. Nu poate sa doarma fara perna. Nu suporta pestele, iubeste pisicile. Nu ii sta bine parul niciodata. Nu are oglinzi pentru ca le-a spart pe toate. Este dezordonata, dar nu poate desena daca biroul nu este complet gol. Nici macar nu isi stie numarul de telefon. Nici nu are mai mult de 10 persoane in agenda. Are un nas mare si un semn din nastere si ii place sa citeasca horoscopul. Ii place sa intrebe lumea daca mandarinele miros la fel ca portocalele.
S-a facut ora douazeci si inca nu a venit. Ea nici nu a injurat, nici nu a trantit usile (cum i-ar sta in fire), nici nu spune nimic. Lasa banii de cafea langa chibritul de pe masa, ia chibritul si il baga in buzunar, iese, isi deschide umbrela. Nu se poate abtine sa nu se uite la ceas. Ora douazeci si douazeci de minute. Traverseaza strada. Se uita in urma. Intra in casa. Isi face o cafea.
Plange.
Nu am putut sa ma duc sa o vad. Nu am putut sa ii vad fata. Nu am vrut-o.
Noapte buna.
ma pot imparti in doua bucati: in eu si in ea. in ea si eu.
2 comentarii:
o sa vina ziua in care o vei putea vedea pe ea. te vei vedea si pe tine in acelasi timp in aceeasi oglinda reconstruita din bucatelele tineretii tale. te rog ca niciodata sa nu iti aplici Fardul, bea-ti doar cafeau si asteapta. fa asa in fiecare zi chiar daca nu vine , chiar daca intarzie si daca peste 10 ani vei face la fel, esti un om demn de admiratie.
sa fie postu meu preferat din toata bloggaiala ta... :P
Trimiteți un comentariu