Am sa ma povestesc pe mine.
Incepe cu luminile oarbe, galben-portocaliu-bolnav, care se sting din timp in timp. Maxi-taxiul care miroase a voma si in care soferul fumeaza, iar eu trag aerul, fumul, voma, microbii, scrumul, ploaia... adanc in piept.
Ti-as rupe unghiile false curva cu cizme albe, lucioase, murdare de noroi, curva ce stai langa mine.
M-am saturat de fetele voastre triste si calme si deprimate si disperate si as rupe manerul de la scaunul asta plin de praf si v-as bate pe rand. Ah ! Dar stai ! Nu am voie. Va impart bucatele din mine si tot nu intelegeti, nu? In schimb imi spui ca nu sunt feminina, ca ar trebui sa imi indrept parul, ca nu ar mai trebui sa injur, ca nu-ti place parfumul meu, ca am ticuri verbale, ca ar trebui sa iau lecitina ca nu imi aduc aminte cum arati, ca sunt vulgara cand spun ca "numai prostii au noroc". Sunt un om rau, imi stiu povestea.
Ma enerveaza placutele cu strazi. Nu vreau sa le mai vad. Nu vreau sa stiu unde sunt. Nu vreau sa stiu ca sunt la Obor, pe soseaua Colentina, in Voluntari, la 40 km departare de Urziceni sau in fata casei mele. Nu vreau sa stiu ca e iarna si ca bate vantul si ca ninge. Nu vreau sa mai vad oameni. Nici pe tine mama. Nici pe tine Andrei.
Dar nu-i nimic. Nu imi pasa.
Acum imi aduc aminte cate vise am avut azi-noapte. Am avut patru. Dupa fiecare vis ma trezeam cu parul ud la ceafa si ma uitam la ceasul cu limbi fosforescente. Dimineata m-am trezit tarziu si am aruncat cu Cartarescu in geam.
Hai sa facem ceva. Trezeste-ma. Impinge-ma. Arunca-ma. Nu imi pasa.
Stau si scriu. Ma dor ochii. Astept acelasi timp.
Inspirat din voi.
Expira la data de: Termen Nelimitat
Un comentariu:
Cartarescu ne seaca de materia prima, ne provoaca o "ejaculare craniana" insa noi il iubim si il lasam sasi lase aprenta uleioasa pe creierul nostru cu santuri si striatii maleabile....
( de ce am scris asta nu ma intreba habar nam. e o mare pula de wannabe cartarescu si inside jokes)
Trimiteți un comentariu