Ea.

Nu stia ce sa faca. Adica, ba da, stia cam ce ar trebui facut dar nu prea putea.

Peste doua statii trebuia sa coboare asa ca si-a scotocit prin geanta o foaie de hartie si un pix, dar stai, bineinteles ca nu avea nici pix nici foaie intr-o zi de sambata. La prima cobora. Si-a scos pachetul de tigari, a dat jos tipla, si-a scos tusul si si-a notat numarul de telefon pe pachet.

S-a ridicat in picioare si astepta sa coboare. In ultimele secunde i-a trantit pachetul de tigari in poala, s-a uitat la el si si-a dat seama ca e prea ciudata tacerea aia asa ca a zis: "Uite poate ai nevoie !" si a coborat.

A avut procese de constiinta saraca.

Cum a putut sa spuna asa ceva? Ce o fi inteles el? De ce sa aiba nevoie? De tigari?? Sigur nu fumeaza si a aruncat pachetul fara sa se uite la el. "Sa aiba nevoie de mine?De numar? De tigari?Doamne ce cacat a inteles?"

A ajuns in sfarsit acasa. Asa se descurca ea. Si-acum nu mai are nici tigari.