Solzii mei.

Buna dimineata. Aproape 1, eu abia m-am nascut intr-o vale, in albia unui rau. Mama o fi fost somon si tata stiuca. Luna e aproape plina, ai umplut-o tu si in sfarsit imi vad solzii galbeni albi cu reflexii ca benzina.

Inapoi in rau, in stuf si papura, cu serpii de apa... sssssssssssssssssssssssssssssssssss.... greierii si iarba umeda.


















Unele momente s-au divizat la nesfarsit pentru ca am ramas si acum in ele. Am reusit sa ating eternitatea pentru ca traiesc si acum intr-o seara de vineri cand ne pica miere in gura, cadeau kilometri intregi de pamant, luau foc si luminau mierea altora. Nu stiu daca e nebunie, dar m-am indragostit de cinci secunde si totul din ele. Poate ca a trebuit sa se faca noaptea zi sa ne dam seama.




Ha, si sunt sigura ca raul nostru duce mai departe de atat, atat cat o sa-ti vad ochii fericiti.